Satul Măderat este așezat în partea de vest a României, în vestul Munților Zarandului, unde “drumul de țară de pe valea Crișului-Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghiarat, se despică în două și o parte o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria ca să înainteze la Arad… “ – Ioan Slavici
Podgoria Miniș-Măderat a dat, secole de-a rândul, unul dintre vinurile preferate ale Curții Imperiale de la Viena.
Cele mai vechi mărturii existente despre podgorie datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. Înainte de anul 1038, Gizella, prima regină a Ungariei, a dăruit, cu încuviințarea soțului său, Ștefan I, ”opt vii”, situate pe dealul Macra (Mocrea) din hotarul Minișului, abatelui din Bakony, după înfrângerea voievodului Ahtum. Tot regina Gizella a adus primii butași de vie pentru producție.
În jurul anului 1805, baronul Iosef Dietrich a cumpărat domeniul Pâncota, de care aparține Măderatul. În anii care au urmat, baronul a plantat 4 arbori Sequoia Gigantea, aduși din America în podgoria Măderat, arbori care trăiesc peste 4000 de ani. Unul dintre ei se află și acum în podgoria MaxiMarc și pe eticheta sticlelor noastre de vin.
Vinurile noastre sunt păstrate în pivnițe vechi din piatră, iar una dintre acestea datează din 1818, fiind construită de baronul Bohuș. În 1878, când producția de vin a fost foarte mare, s-au construit primele cisterne de beton. Din 1881, s-a înființat Școală de Viticultură care a pregătit specialiști în domeniu.
